Ryu – Scufița Roșie

Doi-zece!
A fost odată ca niciodată
O scufiță pe cap la o fetiță vagaboandă.
Fetița, ca și alte fetițe,
Își căuta pește
C-auzise că-i îndeplinește
Trei dorințe.
Toată ziua vegeta cuminte,
Stătea călare pe telefon și visa să se mărite,
Da-ntr-o zi mama-i spuse prințesei adormite:
„Scoal’, fă, și du-te la m**a mare cu merinde! ”
Și-a mers năucă-n călduri
Până-a ajuns la marginea unei păduri,
Da-n pădurea-ntunecată
Era lupu’, tată,
Care chiar își dorea să aibă o fată
Și-n scopu’ ăsta furase bani de la taica,
Își făcuse freză „jamaica”,
Da’ el tot arăta ca un p*****r, la naiba!
Și cu grai ca de juni,
Se gândi s-o impresioneze
Cu ce-nvățase în trei luni de căpșuni:
„Ciao, bambina,
Agripina, ragazza!
Hai, mangiamo la Plaza,
Sorbire Lavazza”
Scufiței ca unei domnișoare i se-nroși fața,
Da’ se vedea că-i crăcănată ca rața,
Atât de sexy îi stătea pe gene mătreața,
C-ar fi pupat-o lupu’, da-l irita cu mustața.
Însă chipu’ nu omorî clipa,
Că lupu’ voia, de fapt, să-i halească bunica.
Luă efortu’ pro bono,
O salută cu „buongiorno”
Și plecă spre bunica p***o.
Fericit că urma să devină bărbat,
Lupu’ porni cu mersu’ legănat,
Înainta cu pas adăugat,
Apoi galopa de parcă mâna caii cu aricii,
Astfel într-o clipită sosi la ușa bunicii
Și când să bată – tup, tup!
Exact în secunda aia bunica vorbea de lup,
Și cât ai zice pește
Se năpusti asupra ei și-o devoră mișelește,
Însă nu se sătură c-un trup,
Că lupu’ avea în el o foameee… de lup!
Fără să-și bage prea mult creieru-n ședință,
Se hotărî s-o aștepte și pe scufiță.
Și cum aștepta liniștit în tindă,
Deodată îi apăru în față o oglindă
Și se gândi că n-ar fi OK s-apară ca un zombie,
Așa că se travesti-n bunică, la fel ca Naomi.
Da’ nici nu isprăvi urcatul de scări,
Că scufița sesiză schimbări
Și-l luă la-ntrebări:
„Bunico, de ce ai ochii așa mari?
Ha? Ha? Zi! Zi!
Da’ dinții… De ce ai dinții așa mari?
Ha? Ha? Zi! Zi!
Și de ce ai urechile așa mari? ”
Însă lupu’ n-a mai rezistat
Și s-a demascat
Când i-a răspuns: „B***h, shut the f**k up! ”
O hali imediat
Ș-ar fi rămas în burta lupului un veac,
Noroc că pe acolo trecea un vânător,
Mă-nțelegi – pac, pac!
Un bun de băgat la zdup
Venise să-l taie pe săracu’ lup,
În schimb, vânătoru’ era bogat,
Fura de la stat
Ș-ajunsese chiar bazat-bazat –
Făcea afaceri cu pământ,
Pune-i-l-aș pe tot la cap.
Da’ meseria și-o respecta omu’,
Tăia-n carne vie ca doctoru’ Ciomu.
Cu suflet înduioșat
Ș-un cuțit zimțat
Pe femei le eliberă imediat,
Însă văzându-și bunica plină de sânge,
Scufița a făcut infarct.
Plin de remușcări,
Vânătoru’ și-a tras un glonte-n cap,
Lupu’ era tranșat…
Astfel vânătoru’, lupu’ și scufița
Au mers în lumea celor drepți,
Iar bunica a trăit fericită
Pân’ la adânci bătrâneți.
Dar cum bunica deja era la adânci bătrâneți….
Tati, tati, tati!
Îmi mai povestești?
Nu, nu, nu, nu, nu, nu,
Nu-ți mai povestesc.