Rushty – Negru Pe Alb

Am spus STOP, gata, mi s-a tăiat filmu’,
Simt bătaia inimii cum o atinge negativu’,
Diferit de restu’ cu concepții diferite,
Vad cu ochii mei toate visele zdrobite,
Că niciunul dintre voi nu-și arată caracteru’,
Toți sunt cu două fețe doar să își umple portofelu’,
Și am crezut ca prostu’ în ceva ce nu avea să fie,
Mi-aș fi dat și sufletu’ pentru o clipă de bucurie.
Așa-i, băi fraiere, când te încrezi în oameni falși,
Îți iei lovituri din mers și mereu ajungi să cazi,
Îți dai cu capu’ de pereți când ajungi să realizezi,
Că, de fapt, te-ai înșelat și nimic nu e cum crezi.
Timpu’ nu se oprește și nu merge înapoi,
Oameni se pot schimba, dar nu și ăia ca voi,
Până să îmi dau seama deja mi-am luat țeapa, frate,
Nu mai pot schimba nimic, las regretele în spate.
S-a-ntunecat afară, totul pare incolor,
Și curge pe foaie versu’ spre un alt decor,
Las negru pe alb gându’ ce-mi tulbură noaptea,
Aud voci în jurul meu ce-mi spun: „Ai ales dreptatea”.
Și încerc să trec peste, să iau totul de la capăt,
C-am trăit într-o iluzie ce părea că n-are capăt,
Încerc să trag o linie și să aflu rezultatu’,
Am ajuns la concluzia c-an final se alege praful.
Și cu ce te alegi când lupți întruna ca nebunu’,
Oricum nu ești apreciat, lași în urmă numai fumu’,
Caut o foaie în buzunar și filtru de la pachet,
Și construiesc instrumentu’ ce mă face să zâmbesc.
Pentru unii fericirea stă în lucruri materiale,
Mă piș pe ele, bunuri pentru mine n-au valoare,
Nu țin cont de bani, că se duc pe p*** toți,
Și-n final ajungi să fii doar cu p*** în chiloți.
Unii ajung să aleagă banii și traiul din alte țări,
Și dau totul la o parte, da’ toate astea au urmări,
Trec ca orbii prin viață și uită ce-i important,
M-ai dat o dată la o parte, nu regret că ai plecat.
S-a-ntunecat afară, totul pare incolor,
Și curge pe foaie versu’ spre un alt decor,
Las negru pe alb gându’ ce-mi tulbură noaptea,
Aud voci în jurul meu ce-mi spun: „Ai ales dreptatea”.
Trec nopțile cu greu, am mintea plină cu gânduri,
Țin strâns în mâna dreaptă pixu’ ce pictează rânduri,
E singurul remediu și cel mai bun tratament,
Și nu mă lasă baltă precum alții în care cred.
Am în minte cicatrici ce nu pot fi vindecate,
Că am crezut în multe, dar toate au fost eronate,
Toți te joacă pe la spate, nu țin cont că le ești frate,
Și te vând pentru valori ce-o să fie epuizate.
Nu știu ce crezi tu sau cum înțelegi ce spun,
Dau vers după vers din tot ce trăiesc acum,
Am pornit de mult la drum și am prins deja avânt,
Singurul în care cred e microfonu’-n care cânt.
E singuru’ lucru care mă face să știu,
Că o să-mi fie alături cât timp o să fiu viu,
Nu pot fi indiferent, că toate astea mă afectează,
Da’ știu că acolo sus o stea încă luminează.
S-a-ntunecat afară, totul pare incolor,
Și curge pe foaie versu’ spre un alt decor,
Las negru pe alb gându’ ce-mi tulbură noaptea,
Aud voci în jurul meu ce-mi spun: „Ai ales dreptatea”