Dragostea mi-a șoptit la ureche,
”Mai bine să fii pradă decât vânător.
Fă-te măscăriciul meu.
Încetează să încerci a mai fi soare, și devino o pată a soarelui!
Stai la ușa mea și rămâi fără casă.
Nu pretinde că ești lumânare, fii o molie,
Astfel încât să poți gusta savoarea Vieții
Și să afli puterea ascunsă în slujire!
Sensul versurilor
Piesa explorează o perspectivă neconvențională asupra dragostei, sugerând că adevărata putere și savoare a vieții se găsesc în predare, vulnerabilitate și slujire. Dragostea este personificată ca o entitate mistică ce îndeamnă la renunțarea controlului și la acceptarea unui rol subordonat pentru a descoperi o formă mai profundă de existență.