De când m-am născut
îţi caut chipul necontenit,
însă azi l-am văzut.
Azi am văzut farmecul, frumuseţea
şi graţia fără de margini
a acelui chip pe care l-am căutat.
Azi Te-am aflat,
iar celor ce până ieri râdeau şi mă dispreţuiau
le pare rău acum că nu au căutat la fel ca mine.
Mă minunez de măreţia frumuseţii Tale
şi aş vrea să o privesc cu o sută de ochi.
Inima mea a ars mereu de dor şi a căutat
această frumuseţe pe care acum o privesc.
Mă sfiiesc să spun că această iubire este omenească,
iar ca să-i spun divină, mă tem de Dumnezeu.
Suflarea Ta plăcut mirositoare, ca briza dimineţii,
a pătruns în tăcerea grădinii.
Tu ai suflat în mine o nouă viaţă
iar eu am devenit
nu doar lumina, ci şi umbra Ta.
Sufletul meu strigă în extaz.
Fiecare fibră a fiinţei mele
e îndrăgostită de Tine.
Splendoarea Ta mi-a aprins în inimă o văpaie
şi simt că cerul şi pământul îmi aparţin.
Săgeata mea de iubire a ajuns la ţintă.
Acum mă aflu în casa milei,
iar inima mea a devenit un loc de rugăciune.
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare profundă a divinității și momentul revelator al descoperirii acesteia. Vorbitorul exprimă admirație și iubire copleșitoare, simțind o transformare interioară și o conexiune profundă cu sacrul.