Încă-mi apari în gând când compun
Nu mă-opun
Îmi place
Să te pun
Pe foi.
Trei rânduri eu sar
Sunt tăiate și par
De coșmar
Sper că n-am fost noi..
Haide! Ia-mă din timp
Transformă-mă-n infinit
Ca să pot să-ți fac față
Încă un anotimp.
Mă-ntind după mâna ta
Pagina mea
Încă-o scriu
Nu mai știu
Să pun punct.
Alunec în jos
Pe cerneală
Scriu gros
Și pe dos
Dar acum știu cine sunt.
Haide! Ia-mă din timp
Transformă-mă-n infinit
Ca să pot să-ți fac față
Încă un anotimp.
Haide! Ia-mă din timp
Transformă-mă-n infinit
Ca să pot să-ți fac față
Încă un anotimp.
Mâna mea albă pe tricoul tău negru
Un suflet simplu dintr-un trecut celebru
Inima se înalță, cadrul mi-e încă terestru
Clipa mi-e unealtă. Învățăcel spre maestru
Ce faci mă întrebi. Mă re-creez. Tu fierbi
Facem artă după artă
Soartă după hartă
Nu stau. Apuc o toartă
Acum știu unde mă poartă
Pașii după această poartă
În urma mea-i o lume moartă
Am
Un anotimp sau un an
Merg contratimp cu-al meu plan
Ce rost are să privesc în urmă?
Am mai fost acolo.
Clipa asta suferința-mi curmă.
Haide! Ia-mă din timp
Transformă-mă-n infinit
Ca să pot să-ți fac față
Încă un anotimp.
Haide! Ia-mă din timp
Transformă-mă-n infinit
Ca să pot să-ți fac față
Încă un anotimp
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii pierdute și a dorinței de a depăși trecutul. Naratorul caută o transformare interioară pentru a putea face față prezentului și viitorului, găsind alinare în creație și artă.