Refren X2:
Cine face gându’ să zboare? Eu!
Cine dă cuvântului aripi? Eu!
Cine are grijă și de fapte? Eu!
Și de conștiință? Tu!
Vrei să te batem? Tu! (Tu! Tu!) Zic!.
Strofa I:
Mă simt bine, tot ce am, port cu mine
Nepot de-a lui Ștefan și asta se simte
Cu ușa ta n-am nimic cât am scopuri sfinte
Pace și ți se va deschide!
Iată! În mâini are și spini!
Acel trandafir pe care tu îl admiri!
Coarda lui plin de venin!
Printre mașini, mergem plutind
Printre străini trecem râzând ca niște copii
Văzând sub acel soare atâtea prostii!
Pe cuvânt de onoare, lumea e mare
Oare ce pești predomină-n apele tale?
Întrebare, răspuns, aparent mișcare
Cărțile sunt amestecate, măsoară-ți și taie!
Zici că ai coae?
De ce dracu’ te plângi ca o fată mare?
Hăh! Straniu!
Între aceste straie, numite balcoane
Arunc cuvinte sus, ținute de fapte!
Cine ar vrea să vină să mă-ncerce?
Haide!
Mă găsești acolo p-unde stau de taină!.
Refren X2
Strofa II:
Sedus de tot ce mă ridică-n sus!
Nespus de plăcut când vezi răsăritu-n apus!
Destul de plăcut când duhul s-a impus
Și ce-a fost de făcut s-a făcut!
Așa că, o mână sus dacă simți la fel ca mine!
O mână sus pentru clădiri și pentru ruine!
O mână sus și pentru viața în sine!
Dar mai întâi, cum de ți-am spus:
Fă-o pentru tine! Ah!
Fă-o pentru tine! Da, da!
Fă-o pentru tine!
Cum de ți-am spus: Fă-o pentru tine!.
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa este un imn de auto-împuternicire, în care artistul își afirmă identitatea și capacitatea de a depăși obstacolele. Versurile încurajează ascultătorul să acționeze pentru sine și să găsească sens în viață, indiferent de circumstanțe.