Oooof, vai ce grea e bătrânețea,
Oooof, cum îți frânge tinerețea.
Refren:
Bătrânețea-i ca o boală,
Ce din somn noaptea te scoală,
Ce din somn noaptea te scoală,
Și îți lasă cu tristețe,
dar urme de frumusețe,
dar urme de frumusețe.
Oooof, cât ești tânăr și iubești, măi,
Oooof, n-ai vrea să îmbătrânești, măi.
Refren:
Se-adună anii grămadă,
Inima nu-i vrea să-i vadă,
Inima nu-i vrea să-i vadă, sufletul rămâne tânăr,
dar poverile-s pe umăr,
dar poverile-s pe umăr.
Oooof, tinerețea-i floare rară,
Oooof, nu-nflorește a doua oară.
Refren:
Ia e bucuria vieții,
Când uiți clipele tristeții,
Când uiți clipele tristeții,
Bătrânețea-i haina grea,
Ce n-ai da să scapi de ea,
Ce n-ai da să scapi de ea
Ai da tot ce ai pe lume,
Să mai poți tânăr rămâne
Să mai poți tânăr rămâne
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de trecerea timpului și greutățile bătrâneții. Vorbește despre cum tinerețea este efemeră și cum bătrânețea aduce tristețe și pierdere.