Domnește azi incompetența
precum un bădăran burtos,
Nu se mai poate recunoaște
ceea ce este sus sau jos.
Se pierd aiurea miliarde
sub ploi, mâncate de rugină,
cei înțelepți nu vor și pace
cu sfatul lor ca să mai vină.
Și peste tot în țară-i haos,
dezordine, ură și viciu,
pentru a opri acest dezmăț
n-ajunge închisoarea, biciul.
Corupția-i înscrisă bine,
mare de tot pe frontispiciu
și toți se bat acum pe funcții,
de parc-am fi într-un ospiciu.
Iar în spitale te omoară
că banii n-au niciun miros,
directorul și el te fură,
pe ce? Pe slujbe, oneros.
Slujbașul și el umflă mita,
pe ce? Pe lucrul nefăcut,
și toți au grijă astăzi numai
de-ai lor, de propriul lor avut.
Țara ne piere în ruină,
ni se fură demnitatea,
gândul cu ce poate strânge,
ne fură stima, libertatea
și chiar dreptul de a plânge.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de haos și decădere din societate, cauzată de corupție și incompetență. Se vorbește despre pierderea valorilor morale și a demnității, despre abuzuri și nedreptăți.