Trece sat după sat
Trece lacu-nghețat
Trece munți
Trece dealuri
Și miresei prin pat
Trece până te-nsori
Trece timpul și mori
Trece ca să te ia
Din casa plină de flori.
Trece luna pe cer
Peste drumul de fier
Printre borcane
Printre hărți
În școala goală de cartier
Trece „strange din dinți”
Trece dar tu nu simți
Trece un cântec cântat
De o armată de sfinți.
Nu mai vreau să aud niciun cântec trist
Nu mai vreau să aud niciun cântec deștept
Pleci acum te-nțeleg, e de-ajuns, nu insist
E de-ajuns că-mi arde radioul în piept.
Latră-un câine-n vecini
Latră și tu te-nchini
Latră viața în noi
Noi facem dragoste-n mașini
Bate-un ceas în altar
Latră timpu-n zadar
Viața-i o foaie-n vânt
Smulsă dintr-un abecedar.
Intră vulpea-n găini
Intră noaptea-n lumini
Am sărutat un obraz
Într-o livadă de măslini
Trece an după an
Trec lumini pe tavan
Am zâmbit prea târziu,
Am tras târziu de volan.
Trece sat după sat.. (x16)
Nu mai vreau să aud niciun cântec trist
Nu mai vreau să aud niciun cântec deștept
Pleci acum te-nțeleg, e de-ajuns, nu insist
E de-ajuns că-mi arde radioul în piept
Sensul versurilor
Piesa explorează tema trecerii implacabile a timpului și a vieții, evidențiind un sentiment de melancolie și detașare față de evenimentele cotidiene. Versurile sugerează o călătorie prin amintiri și locuri, marcate de o acceptare resemnată a inevitabilului.