„Stai, hoață! – zise, vajnic, Firea,
Când moartea ne-a furat primarul –
Că-și pierde hazul omenirea,
Prostiei, dacă-i iei tiparul!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de ironie amară față de moartea unui primar, sugerând că dispariția sa nu este o pierdere reală, ci mai degrabă o eliberare de un model de prostie și corupție. Tonul este sarcastic și critic la adresa clasei politice.