Conectat la mess
Mă privești fără pic de interes
Asta e versu’ meu, în c***t
Nu încerca să mă acuzi că l-am furat
Dependent de calculator ca de o perfuzie
Viața ta e o iluzie
Mai dependent ca un diabetic
Când îți dau shut down încerci să te otrăvești cu acid acetic
Iei calciu și alte vitamine, în fine
Mergi la psiholog, dar nu te ajută deloc
Ești lipsit de orice antidot
Ochii ți s-au înroșit
Doar tu știi cât mai ai de trăit
Toată lumea vrea să-ți dea un sfat
Dar prostu’ de tine e mult prea îngâmfat
Abia trăiești de pe o zi pe alta
Și când se întrerupe curentu’ ți se pune pata
Și când mai ieși și tu pe afară
O dată pe vară
Vi și ne povestești de hard disk
Uiți că există un risc să-ți iei una peste plisc
Și ai tăi nu știu ce să-ți mai facă
Nu mai ești copilul de altă dată
Ai 20 de ani și ești o ruină
Consumi tone de cofeină
Liceul cu greu l-ai terminat
Și ai o viață de rahat
Câștigi 6 milioane pe lună
Și speri la o viață mai bună
Te-ai crezut inteligent
Dar ești depășit și de un repetent
Acum te dărâmă chiar și vântul
Oboseala și-a spus cuvântul
Sensul versurilor
Piesa descrie un individ dependent de tehnologie, izolat social și incapabil să funcționeze normal. Versurile exprimă un sentiment de dezolare și critică față de stilul său de viață autodistructiv.