Mă ridic, mă uit,
Nu e nimeni, e gol,
O lumină apare pe linia cu vapoare,
Este umbra unei nopți petrecută într-un colț
De nisip cu mulțimea nevăzută fără chip.
Căci urmează începutul,
Lumina îmi stinge gândul,
Muzica e dată tare,
Se pregătește să ne-nconjoare,
Căci urmează începutul,
Lumina îmi stinge gândul,
Muzica e dată tare,
Se pregătește să ne-nconjoare.
La răsărit.
Amintirea e un fum,
Un reziduu de parfum,
Ce-a lăsat în urma ei,
Ca o zână peste zmei,
Dacă lui îi va fi mai bine pentru ziua care vine,
Dacă nu voi arde singur ca Nevada până-n amurguri.
Căci urmează începutul,
Lumina îmi stinge gândul,
Muzica e dată tare,
Se pregătește să ne-nconjoare,
Căci urmează începutul,
Lumina îmi stinge gândul,
Muzica e dată tare,
Se pregătește să ne-nconjoare.
La răsărit.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre un nou început, marcat de lumina răsăritului, dar umbrit de amintiri și un sentiment de incertitudine. Naratorul reflectă asupra trecutului și se întreabă dacă viitorul va aduce alinare sau doar o ardere solitară.