Acum degeaba plâng, în versuri doar descânt,
Pun un pic de suflet în fiecare rând.
Privesc din nou spre cer și rămân singur,
Ascuns în mine într-un negru pur.
Iubire, un cuvânt pierdut,
Că mi-a făcut o curvă, inima de lut.
Un împrumut de sentimente de la ai mei,
Și mă doare când îi văd că toți se transformă în lei.
Am ajuns din nou la starea de repaus,
M-au vândut prietenii și mă zbat într-un haos.
În labirintul în care am intrat,
Simt că nu mai pot să ies și viața mi-a pus capac.
În fapt, de ce să trag eu pentru toți,
Când toți cei mai buni prieteni se transformă în hoți?
Orbit am fost, parcă, legat la ochi mi-a zis frate-mio,
„Frate, o să te îngrop!”
Și nu-s singur, o să rămâi singur,
Când nu vei mai prezenta interes, desigur.
Singur am fost și mi-a rămas alături,
Doar micul meu frezaci și două rânduri de paturi.
Refren:
Privit din fiecare colț al fiecărei priviri,
Privesc din nou prin umbra prin amintiri.
Amintirile sau sunt, au rămas în urmă,
O gândire închisă și o privire sumbră.
Știi și tu cum e să plângă inima în tine,
Că dacă nu ai știi, nu mai asculta pe mine.
Acum știi, vreau să dau timpul înapoi,
Să-mi imaginez cum eram cu ochii goi.
Un puștan pierdut într-o lume mare,
Cu gândul la bine, dar cu probleme financiare.
Și mare e că din asta, Doamne,
Îți mulțumesc că m-ai ținut în palme.
Am greșit, tre’ să recunosc,
Acuma arunc cărțile pe față, că altfel nu are rost.
Îmi aduc aminte vremurile de la început,
Când m-am lăsat orbit de bani și tot am pierdut.
Sincer, mă fut pe cei ce mi-au șifonat trecutul,
Am fost bine, sunt de fapt, m-am schimbat în altul.
Și dacă vrei să înțelegi prin asta ceva,
Nu-ți pune niciodată la îndoială încrederea.
Refren:
Am avut și prieteni care au cedat pentru o pizdă,
Și am băut și pentru ei, repriză după repriză.
„Rezistă!” spune cineva din pahar,
E licoarea care te face să treci peste orice gând murdar.
Sunt momente în care o ardem ca băieții simboliști,
Și în zile cu soare putem să avem ochi triști.
Datorită unora suntem plini de ură,
Că ne-au zâmbit când trebuia să le dăm lovitura.
Mulți o iau pe arătură și te ocolesc,
Îmi dai și tu nevoie de un ajutor omenesc.
Privesc trecutul meu dintr-un sertar al minții,
Vad fragmentele cu care mi-am dezamăgit părinții.
Îmi asum orice vină și am mici regrete,
Că unele din greșeli nu vroiam să se repete.
Rămân fără suflet cu multe amintiri,
Un spin ascuns într-un buchet de trandafiri.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret, dezamăgire și melancolie față de trecut și relațiile pierdute. Artistul reflectă asupra greșelilor făcute, trădărilor suferite și impactul acestora asupra stării sale actuale. În ciuda durerii, există un mesaj subtil despre importanța încrederii în sine.