Verse I:
Mama a venit în Hazard când aveam doar 7 ani
Chiar și atunci oamenii spuneau cu ochi păguboși
„Acel băiat nu este potrivit”
Trei ani în urmă când am venit să o cunosc pe Mary
Pentru prima dată cineva s-a uitat în spatele
rumorilor și al minciunilor
Și a văzut bărbatul din interior.
Refren:
Obișnuiam să mergem pe lângă râu
Ea iubea să vadă soarele apunând
Obișnuiam să ne plimbăm de-a lungul râului
Și să ne-nchipuim destinul în afara acestui oraș.
Verse II:
Nimeni nu a înțeles ce am simțit pentru Mary
Nimănui nu i-a păsat până în noaptea când ea
a ieșit să se plimbe singură… și nu a mai venit acasă
Un bărbat cu insignă mi-a bătut în ușă următoarea dimineață
Aici am fost înconjurat de mii de degete, dintr-o dată țintite asupra mea.
Jur că am lăsat-o la râu
Jur că am lăsat-o teafără și nevătămată
Trebuie să o fac la râu
Și să părăsesc bătrânul oraș Nebraska.
Cred că viața mea a trecut
Mă face să greșesc
Nu există scăpare pentru mine de data asta
Toate scăpările mele s-au dus… de mult.
Jur că am lăsat-o la râu
Jur că am lăsat-o teafără și nevătămată
Trebuie să o fac la râu
Și să părăsesc bătrânul oraș Nebraska
Sensul versurilor
Un bărbat este acuzat de moartea unei femei pe nume Mary, deși el susține că este nevinovat. El simte că nu are scăpare și că este condamnat pe nedrept, fiind forțat să părăsească orașul.