Întors cu fața la perete,
Întins mereu pe-aceeași parte,
Schimb lin problemele din zi
Acum, cu frământări de noapte.
Întors și-n ritm sunt
Cum e ceasul ce-și vede tâmp de drumul lui
Precum un prost tăcut ce-și face
Mereu cafea de ziua lui.
Mă simt întors și-n gând
Ca moara ce macină-n neștire bobul,
Gălăgioasă de stricată,
Împrăștiind în lume colbul.
Întors din drumul către vise
M-abțin, mă curm să fac scandal
Căci am teroare de zăvoare
La uși izbite de spital.
Întors din somn și-n seara asta
Mă smulg ca mânzul biciuit
E ora două jumătate
Sunt treaz ca ceasul nedormit.
Și pentru că întors pe față
Sau că întors pe dos mă aflu,
Coroborez acum la probe
Și proba ta cu vinul acru.
E luna plină, ger și frige
Caloriferul de sub geam
Afară este alb și ninge
O, vino, tu zi neagră iară!
Eu te aștept aici cu calm.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de insomnie cronică și frământările nocturne ale unei persoane. Persoana se simte prinsă într-un ciclu repetitiv de gânduri și așteaptă cu calm venirea unei noi zile negre.