Rian Roman – Grădinița Noastră

Sunt fluture,
Azi merg la grădiniță,
Mi-am desenat pe frunte aripioare,
Pe cap, negru joben, la gât fundiță,
Țin strâns în mână mic-o tulpiniță,
Primiți din inimă, doamnă, o floare!

Sunt albinuță harnică, în soare,
Cu drag eu mă trezesc de dimineață,
Privirile spre mine toate fug,
Spre grădi plec cu zumzet de-aripioare,
În stup, la grupă, repede s-ajung,
Nectar să-i duc doamnei educatoare.

Iar eu sunt buburuză-ruză,
Car negre puncte pe spinare,
Colind câmpul din frunză-n frunză.
În minte-un imn plăcut îmi sună
Și nu mai stau deloc pe gânduri,
Mă-ntorc la doamna mea cea bună.

Ca iepuraș poznaș ce sunt,
Cum am zărit la geam albina
Că trece-n zbor cu grabă mare,
Mi-am tras ghetuțele-n picioare,
Spre grădinița mea cea dragă
Eu am zbughit-o repejor.

Sunt ursuleț, precum se vede,
În blana asta brună și pufoasă,
La grădiniță merg cu încântare,
Tumbe să fac, să bat în toba mare,
Când pentru joc ne strânge-n cerc
Frumoasa mea educatoare.

Sunt pisicuță, nu o oarecare,
Mama mi-a spus că sunt aristocrată,
Am mustăcioare lungi, blăniță moale,
Îmi merge vestea că-s cam alintată,
Dar mi se pare că-i exagerare,
Vă veți convinge toți din grădiniță
Că sunt fâșneață, dar ascultătoare.

De licurici ce spuneți, dragi copii,
Ei au lumina chiar în inimioare,
Noaptea vă-ndrumă pașii pe alei,
Ziua, la grădiniță, stau în clasă,
Ascultători, voioși, plini de idei
Și luminați de doamna lor se lasă.

Acum să pomenim și de-aricei,
Micuți, rotunzi, cu scobitori pe spate,
În pas grăbit aleargă, vor și ei
Prin felul lor de-a fi, prin comportare,
S-o facă să se simtă mândră
Pe doamna lor educatoare.

Iar eu sunt mămăruța cea zglobie,
Cu buburuza verișoară dreaptă,
Am așteptat cu multă nerăbdare
Să vina toamna cea îmbelșugată,
Ea știe să unească lumea toată
În bucurie, gând și-n faptă.

Eu sunt steluța cea îndepărtată,
Când am văzut în curte-atâta lume,
Gentuța mi-am luat-o la spinare,
Creioane colorate-n ea, cărți, jocuri
Și cu voință multă și chemare
Prezentă sunt pentru-a-nvăța noi lucruri.

La grădinița noastră, dragi părinți,
Sunt 10 grupe pline cu pitici.
E ca-n povești: cu mii de jucării
Cu zâne, prinți, culori și cu mult soare!
S-aveți toată încrederea în noi
Și-n meseria de educatoare.
S-aveți încredere că-i vom iubi,
La fel de mult cum îi iubiți și voi.

Sensul versurilor

Piesa descrie o zi la grădiniță, unde copiii se imaginează ca diferite insecte și animale, aducând bucurie și ofrande educatoarei. Versurile subliniază încrederea părinților în educatori și dragostea pe care o poartă copiilor.

Lasă un comentariu