Vom rămâne legați, în ciuda îndoielilor și opreliștilor,
de iluzia aceasta presărată cu veselie și lacrimi,
pe care atâtea interese și atâta dragoste o acoperă cu
adevărat. Căzută și reîntegrată fără încetare, printre
făgăduielile pe care ni le suflăm și ni le spunem la ureche,
nimic până acum n-a izbutit să-i clatine supremația. În fața
cercetărilor noastre, ea stă ca un sfinx care când ar zâmbi
pentru prima oară, când ni s-ar părea cu totul inutil. Cine
știe? Pentru că durata ei nu e cuprinsă numai între scurta
fericire a părinților noștri și pulberea noastră depărtată;
pentru că ea e înscrisă în filigran în lumina zilei și,
totodată, în ochii noștri.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre legăturile puternice dintre oameni, în ciuda dificultăților și a iluziilor. Subliniază ideea că aceste legături sunt esențiale și transcend timpul, fiind prezente atât în momentele de fericire, cât și în cele de tristețe.
