La toate mesele luate în comun, invităm libertatea să se așeze. Locul rămâne gol dar tacâmul rămâne pus.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de pierdere și comemorare. Libertatea este invitată simbolic la masă, deși absența este palpabilă, sugerând un omagiu adus celor care nu mai sunt.