Remiix feat Bkng – Viața Mea

E 27 iunie, un nou început,
Secolul 21, exact când m-am născut
Și apoi am apărut, pe lumea asta infectată
Cu toate că n-o știam, o cunoșteam pe toată
Mi-a început și viața, am trecut de-o barieră
De pe vremea când ne-nghesuiam 4-ntr-o garsonieră,
Bine că nu era departe, la vreo 3 blocuri mai sus
Nu, mi-am lăsat cartierul, că doar tot el m-a inclus
Vorbesc aiurea, primul tovarăș, deja-o amintire
Logic, o tâmpenie, făcută din fericire
Care totuși le făceam, fără să ne gândim
Devenea o dependență, nu puteam să ne oprim,
Nu regret, că mă reprezint, sunt un cuminte
Da nu dinala sinistrat, ci dinala cu minte
Care nu te minte, și îți zice verde-n față
Când îl deranjează ceva, nu bârfește ca o babă
Nu mă tăia prietene, c-ai limba ascuțită
Ca să nu rănești pe alții, tre’ să ai gura căptușită,
La prima etapă greșită, nu știam ce-i aia școală
Plângeam când pleca tata, și mă lăsa la școală
Întotdeauna singur pe-acasă, îmi făceam de cap,
Dadeam drumu’ la hip-hop, și începeam să dau din cap,
Apoi au apărut, rimele alea prea bune
Erau scrise pe PC, și speram să răsune
În vreo boxă, sau poate la televizor,
Dar nu mă grăbesc, poate de-a lungul anilor
Aviz pentru un amator, ia și învață
Nu te aștepta să reușești, vreodată în viață!
Care-i faza? Timpul ne vindecă pe toți
Tu trebuie să trăiești visele, așa cum poți
Nu contează ce nație ești, fii atent la ceas
Da’ faza e că timpul, e tot ce ne-a rămas.
Mi-aduc aminte în clasa a 3a, când ziceam
Că nu-mi plăcea bretonul, dar, totuși, mă tundeam
Și aveam note bune, de la Suficient, în sus
Până în clasa a 7a, când anturajul m-a distrus
M-am dus, în vizită, până la un frate
Care știu că nu mă minte, și îmi este foarte-aproape
De suflet, nu mă judecă, îmi dădea sfaturi
Ma învăța de bine, și mă ferea de c***e,
Mi-a zis să fiu atent, să mă aștept la vreo surpriză
Mi-a zis că în viață, nu lupt pentru vreo miză
Și apoi mi-am adus aminte, scopul meu în viață,
Eram la pas de moarte, atârnam doar de o ață,
Norocul meu chiar era, că priveam doar în față,
Nu și-n spate, de-al dracu, că eram făcut de gheață
Vorbesc despre muzică, care mi-a pătruns,
Într-un unghi al inimii, unde doar EA a ajuns,
Ascuns, în mine, am început să fac schimbări,
Am devenit bipolar, adică mai multe stări!
Parcări, multe amintiri, căram în spate
De când mă jucam cu mingea, cam tot ce se poate

Sensul versurilor

Piesa este o retrospectivă asupra vieții artistului, de la copilărie până la maturitate, cu accent pe influența muzicii și a experiențelor trăite. Este o reflecție asupra trecutului, prezentului și viitorului, cu un mesaj de perseverență și autenticitate.

Lasă un comentariu