Relian
Cândva
O poveste trăită
Și cu greu scrisă.
Nu știu cum să fac, din suflet vreau să spun
Tot ce a rămas sunt țigări, fum și scrum
Indiferent de faptă, greșeala se plătește
Totul se iartă, dar nimic nu se uită.
Sunt cu ochii în pământ, o durere mă abate
Gândurile duc spre tine, spre o eternitate
Nu cred că mai pot vedea ce am văzut cândva
Ochii tăi verzi și sinceri ce odată mă iubeau.
Muzica pentru mine este o cale de scăpare
Singurul remediu când inima tare mă doare
Singura bucurie din viața mea ai fost tu
Dar acum, din păcate-mi plânge sufletul.
N-ai știut să apreciezi, să ne fie nouă bine
Toată fericirea o țineai numai pentru tine
Macazul s-a schimbat, m-am întors din drum
Mă îndrept cu pași repezi spre ultimul drum.
Sufletul mă doare, alcool prin vene trece
Doar el mă poate ajuta să gândesc la rece
Gloantele vin spre mine, sunt încolțit
Inima abia mai bate, mă simt dezamăgit.
Drumurile vieții se despart încet cu-ncet
Să te întorci înapoi nu mai este cert
Am fost două suflete cât mai pereche
Acum tot ce a rămas sunt drumuri diferite.
Amintirile mă picură în suflet, strâng amar
Pentru zilele ploioase care tot dispar
Timpul meu se scurge, este necrutător
Zile scad din viața mea în favoarea ta.
La poarta inimii, iala este sfărâmată
Doar tu ai avut puterea de a deschide poarta
Ai avut, nu mai ai, ai lăsat totul în urmă
Și povestea noastră în curând se uită.
Am trăit multe dezamăgiri în viața mea
Dar nici una, din păcate, nu a fost ca asta
În spate când mă uit, soarele apune
Și speranța mea moare în cele din urmă.
Foile sunt scrise, zarurile-s aruncate
Nu ai să mă poți uita, rămân vorbe aruncate
Să nu uiți cândva că am fost lângă tine
Toate lacrimile mele au curs doar pentru tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul rememorează momentele frumoase, dar și dezamăgirile, simțind că viitorul este sumbru și plin de amărăciune.