Strofa 1:
Ceru-i brăzdat de nori, apus de mers la mare
E mulțumit cu-n răsărit și o cafea cu sare
E 2001, are 13, afară – septembrie zece
În două zile-ncepe a-IX-a da’ tot în două zile-i trece
Orice hienă nouă e o cunoștință veche
Teniși purtați a mia oară cereau de un an altă pereche
Că aici scapi de cunoștințe ca să cunoști științe
Că oamenii sunt oameni înainte de a fi ființe
El are lumea lui, a construit-o în Terra lor
Adună rețineri pe retină, strânge stafii în dormitor
Și toarnă alcool, îneacă nopți în cola
Se ascunde-n cărți matol când îi începe ora
Copil retras nu-l bagi în seamă, trece neobservat
Crescut cu Făt-Frumos și muguri de fluier pe pickup
Pășește-n viață ca pe gheață atent la ce o să vină
În timpul ăsta-n București încă se bagă h*****ă.
Refren:
Știe de unde a plecat și încotro se duce
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge
Stă întins în pat, privește cerul cum plânge
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge
Până acum a-nvățat că răzbunarea e dulce
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge
Când se-mpute treaba, își ia geaca și fuge
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge.
Strofa 2:
Orașu’ e-n sevraj când nu e beat de frenezie
Profită de peisaj și așterne totul pe hârtie
Își lasă cordul să comande cât timp îi bate-n bluză
Când alții mor de foame c-au luat arta ca scuză
Îi vede pe mulți cum cad răpuși de mililitri
Alții au jucat trucat până s-au prins arbitrii
Stă departe de ei în colțu’ lui și observă
Meciu’ ăsta încă se joacă pentru teren și servă
Ușor copilu’ Mircea ia forma Releveului
Scăldat în soare rece în curtea liceului
Strânge absențe, priviri confuze, hanorace
Blugi largi, glugi, dopuri de bere și capace
Apar prieteni noi, trăiesc prezentu’ la viitor
Face primu’ beat pripit i-au luat ai lui calculator
11 septembrie, atentate, încă profită de decor
Dar despre toate astea în episodul următor.
Refren:
Știe de unde a plecat și încotro se duce
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge
Stă întins în pat, privește cerul cum plânge
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge
Până acum a-nvățat că răzbunarea e dulce
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge
Când se-mpute treaba, își ia geaca și fuge
Da’ nu-i mai ajunge, nu-i mai ajunge
Sensul versurilor
Piesa descrie un tânăr care se simte nemulțumit de viața sa, deși știe de unde vine și încotro se îndreaptă. El caută sens și evadare în diferite lucruri, dar nimic nu pare să-i fie suficient.