E o vreme haină, îmi macină tabloul și rama
O ard din ce în ce mai singur, devine străină și mama
Că atunci când mă vede la față se închină cucoana
Și îmi aruncă o privire senină, gândesc că-i de vină icoana
Dar se taie macaroana când se înclină panorama
Și se încheie panarama, când se termină m********a
Și ajunge plină cana și se imprimă drama
Când pioni dau șah la regi și li se clatină coroana
Mulți tânjesc după zero’uri când se-mpletesc ecouri
Și sfârșesc în stilouri drame ce definesc ghetouri
Eu mă feresc de show’uri, de deșeuri și resouri
Când fete palide trecute zâmbesc știrb din tablouri
Și adun cuiele fumate scăzând zilele furate
Și alung dame infumurate ce au filme de savante
Și arunc pahare curate ce zac pline pe servante
Când cu gândul la eden mă trezesc în infernul lui Dante
Și zboară departe, toate clipele uitate
Peste câmpii colorate planând ca parapantele-n pante
Și ajung copile prostituate când celelalte-s premiante
Și-o ard scăpate curate de circumstanțele atenuante
Și ajung dame arogante toate pustoaicele aranjate
Ce o ard aproape dezbrăcate că sunt prost clasificate
Și ajung sparte, bete moarte cu tipi în paturi pătate
Încălcând a 7-a poruncă după o sticlă de 7 păcate
Dar eu merg mai departe, e frig și afară încă ninge
E mult fum și în scară ultima țigară se stinge
Și parcă simt nicotina cum se mulează pe laringe
E ultimul fum îl simt în plămâni că încă mă frige
Și mă învinge că-i tare, gerul îmi îngheață corzile vocale
Pianul mă împinge în visare când mă pregătesc de plecare
Beat’ul mi-atinge și-mi vindecă organele vitale
Las vioara să vă cânte, băgați-vă în stare
Sensul versurilor
Piesa explorează realitățile dure ale vieții, de la vicii și deziluzii, până la contrastele sociale și pierderea inocenței. Naratorul reflectă asupra propriilor experiențe și asupra degradării morale din jur, într-un ton melancolic și introspectiv.