Releveu (Mircea Enescu):
Scriu cu pixul meu Schneider o nouă listă a lui Schindler
Adulmec tipe ce lasă-n ascensor parfum de Tinder
Și nu-mi place, situația se schimbă ca la swingeri
Am ajuns în stare să mă bucur că sunt într-o relație single
Cine pe cine crede?
Cine pe cine minte?
Cine pe cine vede?
Cine pe cine simte?
Nu știau cum mă cheamă
Dar le-am făcut să mă țină minte
Când ne-am cunoscut, de teamă, am fumat țigara de după, înainte
Bolnav de bani, crezi că te vindeci cu fișe?
Slab de morav aprinzi țigările stinse
Vântul doare când suflă-n rănile linse
Atâta de trist ne vindem coșmaruri în magazinul de vise
Acum trag de corzi chitări să-ți fluture șoldul
Vin cu viori în zori,
Le pun să-și dea acordul
Compun scrisori să bucure Nordul
Adun fiori să-mi scuture cordul.
Refren X2:
Cum să știu cine ești (cine ești)
Când abia-mi amintesc cine sunt (cine sunt)
M-am pierdut printre povești cu măști
Cam de când mi-am luat avânt pe pământ (pe pământ).
Omu Gnom (Daniel Secătureanu):
Azi parcă mi-am pierdut răbdarea prin găurile minții
Am sentimentul că nu-mi știu calea
Dar nu mai pot zori ale minții
Soarele mă informează, formează, ghidează,
Dar eu cu o tactică practică parcă nu mă interesează și disting doar o cromatică apatică
Sunt ca o sabie ce se simte briceag, irosită
Doar pentru că nu s-a mai antrenat de ceva vreme și nu e lustruită
Parcă prea mă lăudam mie că-s tare și n-aveam stare
Si acum că am de această stare nu-s în stare
Nu-i niciun deliciu în ospiciu
Sunt nebun de legat, dereglat
Îmi iau medicamente din gânduri negre
E elegant de legal
Îmi fac tupeul pachet
Și e letal de retard
Totuși salvez conștiința cu un ultim gest conștient
Ce diletant ilegal
Și nu pot rămâne pierdut în urme irosind alei
Ca un părinte cuminte vara mirosind atei
Încep să încep să mă smulg de acolo
Nu calculez costurile, vezi tu
Altfel totul rămâne trecător ca posturile pe Facebook.
Refren X2:
Cum să știu cine ești (cine ești)
Când abia-mi amintesc cine sunt (cine sunt)
M-am pierdut printre povești cu măști
Cam de când mi-am luat avânt pe pământ (pe pământ).
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității pierdute și a dificultății de a distinge realitatea de aparențe. Artiștii se simt confuzi și deconectați, pierduți într-o lume plină de măști și roluri sociale.