Hai să vă spun niște bancuri de dragul umorului.
Ieșeau ăia pe flancuri spre casa poporului.
Ca surdu’ și mutu’, fiecare cu golu’ lui.
Ca sudu’ și nordu’, fiecare cu polu’ lui.
E 2008, are 20 și zâmbetu’ pe buze.
Are-n pahar un vin menit să îl amuze.
Un șifonier de amintiri, iubiri ascunse printre bluze.
Și mulțumiri nebănuite zărind ochi umezi printre muze.
Un înger al dracu’, și-a prăjit creierul și penele.
Cu tutunu’ și skunku’ și-a omorât migrenele.
Tu ești cel ce vrea să îl acuze că iubea luna și stelele.
Ai de primit niște scuze, vino și cere-le.
Plecat departe acea vise mai psy ca salvia.
Și s-a trezit apoi prins în război ca Iugoslavia.
A vindecat cuvinte bolnave ca Bacovia.
București-Paris, Paris-Brașov via Varșovia.
Împarte zâmbete de sâmbete, e cunoscut pe ștrase.
Caută un gram de fericire când toți dau 0.6.
Tu invadează-i lumea și va uita compasiunea.
Distruge-i pasiunea și va uita și rațiunea.
Băiat bun, împarte cu toți și-n timp se adună.
Băiat rău, le îndrăgostește pe toate și nu le mai sună.
Se mai îndrăgostește și el, da-i trece într-o lună.
Că-s cam toate la fel da’ cin’ se-aseamană-și asumă.
Rutina de atunci devine legenda de azi.
Soldat nedecorat recunoscut de camarazi.
Repară suflete șoptindu-ți „ai grijă să nu cazi”.
Și fii atent cu cin’ te aduni, ai grijă să nu scazi.
Bagă trei luni amfepramonă, o săptămână întreagă key.
Apoi doi ani de iarbă până să facă 23.
Gata să părăsească Terra, e vina lui că-i vina lor.
Și o să vă spun mai multe în episodul următor.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui tânăr care se luptă cu dependența și dezamăgirile. El caută fericirea în locuri greșite și se simte neînțeles, ajungând la un punct critic în viață.