Simt că nu-s în stare să apar valori ce le susțin,
Tre’ce ziua, vine noaptea, motiv să mai beau puțin.
Nu mă-ntrețin cu drag de mâine, prefer să mă-ngrop în azi,
Și dacă cazi, ai doar opțiunea să te privești cum arzi.
Cum să te-nalți când ăștia aruncă peste tine
Pământ să te țină acolo crezând că-ți e mai bine,
Departe de omenire și puterea de-a înțelege,
Nu-i ceva așa comun, mai bine-i lași să plece.
Ajutoru’ nu-i pe drum, singur tre’ să reușești,
Să te strecori printre povești de final să te ferești,
Că nu-i fericit ca-n basmu’ ce-ai sperat să-ți fie soarta,
Realitatea-i mult mai aspră și-ți intră cu forța-n casă.
De-ai pierdut tot ce-ai avut, fii sigur c-au ce să-ți mai ia,
Demnitate, onoare, cinste și altele ce vor urma.
Nu te lăsa golit de-o gloată ce pune pe orice preț
S-ajungi să trăiești ca ei, hrănindu-te doar din dispreț.
Sunt atâtea alte filme ce-ai putea să le urmezi,
Cum ar fi să ajuți pe altu’ indiferent de orice crezi,
Că gândirea ne separă când ne pune etichete,
Nici măcar nu-s potrivite, da’ cine să se deștepte?
Cine să nu se-mbete cu amăgirea că-i mai bun
Decât cel ce-i stă-n față, eu nici nu-l mai văd de fum.
Și uite cum tot dau din casă, poate pe unu’ îl atinge
Și-și dă seama că nu-i singur, deși lumea-l respinge.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu sentimentele de inutilitate și deznădejde într-o lume ostilă. Vorbește despre importanța de a nu te lăsa doborât de greutăți și de a găsi puterea de a ajuta pe alții, chiar și atunci când te simți singur și respins.