Cad de pe pad, nu cânt, mă-ncântă ideea
Cheia e să fiu acum la fel de bun ca-n clasa a treia.
Scâncești în colț, de-ți sare scânteia
Sunt strălucitor ca Andromeda și Cassiopeea
Pacea-mi place, sunt mult prea eficace
Din tot ceea ce fac nimic nu mă mai satisface
Tonul îți displace, încearcă, nu te complace
În situații în care se trage sau se recurge la ace
Societatea sinceră te ține închis în carapace
Preface-te că odihnești în pace, dar nu zace!
Retrage tot ceea ce zici, sunt perspicace
Extrage doar adevărul care te atrage
Nimic mai simplu
Ascultă-mă bine, deprinde doar chinul
Te prinde declinul, te vinde destinul
Auzi în surdină cum îți umple plinul
Și stai, și zaci!
În lumina liniștii doar te ataci!
În loc să faci, preferi să taci,
Trezeste-te, amice, să te bați și să tragi!
Știu. trebuie să mă lupt,
Tre’ să dau tot ce pot să fie ca la început,
Încă nu-s dispărut, percep real neperceput,
Percep idei preconcepute, printre minți prea pricepute
Și încerc încet-încet să-ncep să-nvârt acest cerc, deci,
Zeci de oameni reci, în acest ring, în acest meci,
Sunt mult prea seci, ei vor să pleci, spre etern, spre veci
Trăiește timpu’n milioane de-ani lumină și parseci.
raz! Un soldat al noii ere
Ce aruncă cu plăcere versuri pline de durere
Ca o afacere-n desfacere, te desfată în tăcere
Mă simți pe fețe ca pe-o grimasă, sunt de fapt o neplăcere
Focul să secere iarba de la petrecere
Accedere în simțuri, în creiere de greiere
Scânteiere-n avere, aere în încheiere
raz e spargere, colaborare la o bere.
Undergroundu’și pierde din valoare cu nonsalanța
E-n drum spre comercial într-o continuă aroganță.
Frate.. din zi în zi.
Piața se schimbă mai rău ca zecimalele lui ‘PI’
Știi..
N-am s-ajung celebru
Dar cui crezi că îi pasă atâta timp cât sunt integru?
Căci eu văd în culori când alții văd în alb și negru!
Tu ești o țestoasă, eu sunt un tigru alegru!
Stai, stai.. staai
Ascultă-ți sufletul aprins de după evantai
Să fiu nebun viu într-o lume sănătoasă,
Sau un sănătos stins într-o lume nebuloasă?
Știu. măcar un lucru e cert,
Faptul că încă mă mișc când tu zaci inert!
Entități miraculoase, cu star pe strasse
Cu idei periculoase, ce-i în apă-i contra oase!
Politicienii din birouri luxoase
Sunt păpuși cu ațe de mari corporații trase
E plin de boși. și totul pare ambiguu
Când ai pierdut tot ce-ai avut, deși ai mers la sigur!.
Sunt un pește ce lipsește la apel și te sfârșește
Tu tânjește să șoptești adevăr prietenește,
Un amestec de traverse te supune des la teste,
Texte mestecate lesne, veștede, privește-le!.
Conduși de zidari într-o lume de ruine,
Vreau să-ți arăt, vecine, cât rău poa’ să zacă-n tine,
Toată media, vampiri de tuș, te ține
Să-ți renegi stilul de viață și să te îndrepți spre bine?
Sensul versurilor
Piesa este un manifest despre lupta pentru autenticitate într-o societate coruptă și superficială. Artistul își afirmă individualitatea și refuzul de a se conforma, criticând totodată influența negativă a mass-mediei și a politicienilor.