Gândul mă poartă, mă duce departe de lume, într-un loc fără cer
Mă-ndeamnă să-mi vreau fericirea dincolo de tine, să zbor sau să pier
Albastră cărarea și tristă uitarea să-mi fie, cuvânt fără glas
Din tine mă tragă un demon, o sută, o mie, nu pot să te las,
Ești numai tu..
În inima mea..
Fii gata în clipa ce vine, un zâmbet să-mi dai
(pe buze deșarte lumini fără moarte..)
Mai spune-mi din taine mărunte ce zguduie lumea, cu mine mai stai
În noaptea ce cade să-mi sfâșie inima-n două, în ultimul ceas
Tu, înger căzut din iubire, fa-mi jalea să plouă, când tot ce-a rămas..
Ești numai tu..
În inima mea..
Ascultă tu gura ce strigă tăcerea
Și plângi pentru ochii ce caută vederea
Ia-mă de mână ce nu se mai simte
Alege-mi pașii să merg înainte.
Albastră și tristă cărarea să-mi fie
Din tine mă tragă un demon, o mie
Eu mor fără tine, când tot ce-a rămas
Ești numai tu..
În inima mea..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dependența de o persoană iubită, chiar și în suferință. Vorbitorul se simte pierdut fără acea persoană, deși realizează că relația îl distruge.