Pe-un deal, pe-o cruce, pe-un lemn răstignit,
A ales Domnul vieții sa moară.
S-a lăsat în piroane bătut, țintuit,
Purtând a noastră ocară
Se sfârșea Domnul meu pe o cruce de chin,
Murea în cumplita durere.
Ochii plânși, fruntea încoronată cu spini,
Murea Isus în tăcere.
Deseori mă gândesc la Golgota și azi,
La chinul, la moartea cumplită.
La sângele ce îi curgea pe obraz,
La sulița-n coastă înfiptă.
Se sfârșea Domnul meu pe o cruce de chin,
Murea în cumplita durere.
Ochii plânși, fruntea încoronată cu spini,
Murea Isus în tăcere.
A lăsat cerul sfânt și sublimul locaș,
A murit pe crucea murdară.
Să trăiesc și să fiu unul dintre urmași,
Pregătindu-mi în ceruri comoară.
Se sfârșea Domnul meu pe o cruce de chin,
Murea în cumplita durere.
Ochii plânși, fruntea încoronată cu spini,
Murea Isus în tăcere.
Azi Isus este viu, a-nviat dintre morți,
Domnește în cer în mărire.
A deschis pentru mine a cerului porți,
A deschis ceru-ntreg pentru tine.
Este viu, boldul morții Isus l-a înfrânt,
Este viu Împăratul vieții.
Va veni sa ne ia, va veni în curând,
Să ne ducă-n locașul cel Sfânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul lui Isus pe cruce pentru mântuirea omenirii, urmat de învierea Sa și promisiunea vieții veșnice. Subliniază credința și speranța în viața de apoi.