Ești oxigen, ce mă fac eu fără tine?
Nici să respir nu pot prea bine.
Sunt dependent și nu-mi convine,
Când nu ești tu, nu mai e nimeni.
Nu pot respira, nu pot să dorm, să mă uit la un film,
Simt că mă sufoc, în lipsa ta devin claustrofob.
Am gura uscată, ești parte din apă, ești partea secată,
Ai nume de fată, am spume la gură, te strig încă o dată.
Am nevoie de tine cum am nevoie de aer,
Dependența de tine mă face să mă simt luat de fraier.
Te chem, oxigen, nu-ți zic pe nume,
Ma tem să-l rostesc oricât de prostesc poate să sune.
Ești oxigen, ce mă fac eu fără tine?
Nici să respir nu pot prea bine.
Sunt dependent și nu-mi convine,
Când nu ești tu, nu mai e nimeni.
Pentru mine ești ca pentru Ruby Oxi, gen,
Ești genu’ vampă, stilul ăla gen foxy, halucinogen,
Când aveam io 16 te-am spart la himen, gen,
Azi fără tine nu scriu nici strofe, nici refren, gen.
Așa plină de fumuri, paclă, ești pentru mine O2, gen,
Îmi ucizi realitatea cum a ucis-o pe Ana Tolstoi, gen.
Fără tine plâng ca o t*rfă, nu sunt vreun șmecher, gen.
Unde l-ai dus tu pe Bob, în ce voiaje pe Jimi?
Ce povești i-ai spus lui Janis, ce flow-uri i-ai șoptit lui Biggie?
Ești oxigen, ce mă fac eu fără tine?
Nici să respir nu pot prea bine.
Sunt dependent și nu-mi convine,
Când nu ești tu, nu mai e nimeni
Sensul versurilor
Piesa descrie dependența profundă a naratorului față de o persoană sau o substanță, comparând-o cu nevoia vitală de oxigen. Fără aceasta, el se simte pierdut, claustrofob și incapabil să funcționeze, evocând amintiri și influențe din trecut.