[D-aia mă simt confuz
Mă amuz, nu mă scuz
Și refuz să te cred
Că am făcut abuz]
E prea târziu sau prea devreme, nu știu
E prea pustiu, orașul doarme, io-s viu
Nu pot să fiu, să fiu un om normal
Să lucrez la program și să dorm la program
N-aș vrea să fiu anti-social
Dar sunt rece ca Fram, noaptea caldă ca Sun.
D-aia mă simt confuz
Mă amuz, nu mă scuz
Și refuz să te cred
Că am făcut abuz.
Nu pun geană pe geană
Stau doar geană pe geam
Trag în piept, dau afară
Mă comport natural
Oboseala-i normală
Cine-o mai bagă în seamă
Cine să se mai teamă
Plictiseala omoară tot
Spirit, suflet, creier, cord
Spirit, suflet, creier, cord.
D-aia mă simt confuz
Mă amuz, nu mă scuz
Și refuz să te cred
Că am făcut abuz.
D-aia mă simt confuz
Mă amuz, nu mă scuz
Și refuz să te cred
Că am făcut abuz.
Degeaba bagi pastile grămadă cu pumnu’
Gânduri tot vin cu duiumu’
Nopți de nesomn obstacole, ăsta e drumu’
Alteori râzi ca nebunu’
Boxăm cu fantome la ore târzii
Te prinde lumina, tu vrei să mai scrii
Nu mă supăr când pleci, mă bucur când vii
Rămân în picioare întreaga zi
Noaptea mă găsește scriind poezii
E realitate dar par fantezii
E prea târziu când le simțiți pe propria piele, copii
Ai nevoie de somn dar primești insomnii
Cauți adevărul dar primești erezii
Că nimic nu-i ceea ce pare a fi
Nu te grăbi, rămâi treaz, nu vei greși
Dacă dormi vei muri.
D-aia mă simt confuz
Mă amuz, nu mă scuz
Și refuz să te cred
Că am făcut abuz.
D-aia mă simt confuz
Mă amuz, nu mă scuz
Și refuz să te cred
Că am făcut abuz
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de confuzie și insomnie, lupta cu gândurile și realitatea distorsionată din timpul nopților nedormite. Vorbește despre căutarea adevărului și dificultatea de a distinge realitatea de fantezie.