Intro:
Oriunde merg, oriunde mă duc… (X4)
Rashid:
Și nu că mă laud, dar eu asta sunt
Cât sunt pe Pământ,
Beau, petrec și cânt…
Doar o viață am, nu stau să mă plâng
Că-mi stă norocul, sunt și alții la rând…
Peste tot în lume,
Am un singur nume:
Român mi se zice, și-mi place la culme!
Am tupeu nativ
La superlativ
Poate par obraznic, ăsta-i relativ…
Nu dau un pas înapoi
Nici la șpriț, nici la război..
Dau în unu, țipă doi
Și beau vinul din butoi…
C-așa-i românul: mai viu ca argintul
Mai mult ca perfect, uneori perfectul simplu…
Devine mai bun ca vinul
O dată cu timpul
Deci, dacă bei cu mine, ai grijă, că eu beau triplu!
Refren (Rashid):
Sunt român, nu mă ascund… (Oriunde merg, oriunde mă duc…)
Eu duc viață de haiduc… (Oriunde merg, oriunde mă duc…)
Fac cum fac și mă descurc… (Oriunde merg, oriunde mă duc…)
Beau, petrec, mă bat și cânt… (Oriunde merg, oriunde mă duc…)
Bridge (Rashid):
Oriunde merg, oriunde mă duc… (X4)
Macanache:
Oamenii se uită strâmb
Când le zic că sunt român
Au impresia că mă laud eu la ei, cât sunt de bun
De parcă a fi român
E termen de comparație…
Ești român,
Ba, ești nebun?
Suntem cea mai tare nație!
Țara noastră a fost frumoasă pe vremea lui Anton Pann
Dar de atunci și până acum au dat-o pe toată. Pa!
Ne-au rămas decât paharu, muzica, gluma și chefu’
De fotbal, mai tot românul îl fute-n gură pe șefu!
De-aseară râd până leșin, că nu mai am ce să pierd
Maxim prunele alea coapte, de vreau eu ca să le fierb
Altfel merge munca, dacă bei, parcă merge cu spor
Asta dacă mergi la muncă, unii de la muncă mor…
Zilnic e ziua cuiva de nume, sau naștere
Bobotează, Mucenicii, Crăciunul și Paștele
D-asta unii pupă fete, alții pupă moaștele
Numai eu mă pup cu sticla, și râgâi ca broaștele…
Ah, hopa!
Refren
Outro:
Oriunde merg, oriunde mă duc… (X4)
Sensul versurilor
Piesa este un imn al identității românești, celebrând spiritul petrecăreț și haiducesc al românilor. Versurile exprimă mândria de a fi român și bucuria de a trăi viața din plin, indiferent de greutăți.