Și iar am renunțat la ideal
Al vostru sunt și mă supun total
Impuneți-mi să plâng, să mor
De viața mea de-acum să nu-mi mai fie dor.
Încearcă-mă acum să vezi dacă mă vrei
De nu, vreau să îmbrățișez demonii mei
Și să le povestesc cu tot ce-nseamnă eu
Să reînvii, să mor încet, mereu.
[Refren] De ce să mă întorc în timp când tot la fel aș face?
De ce să mă mai chinui când oricum nu vă place?
De ce să mă omor încet, zi după zi?
De ce-mi ceri mie totul când tu nu poți să fii?.
Am preferat să cred că ești excepția
Și am crezut că-mi depășesc condiția
Nu ți-am cerut în schimb decât comunicare
Dar tot ce ți-ai propus a fost să mă calci în picioare.
Acum te las sau tu mă lași, îmi sunt deopotrivă
Și iar am să plutesc pe mare în derivă
Și nu am să-ți mai cer nimic, nu vreau nici de la mine
Aproape tot ce mi-am propus nu a ieșit în bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de renunțare și dezamăgire față de idealuri și relații. Protagonistul se simte manipulat și neînțeles, ajungând la o stare de derivă emoțională și acceptând că eșecul este inevitabil.