De câte ori te-ai prăbușit
Nici pan’ acum n-ai înțeles
Și viața ta n-a înflorit
Și niciodată n-ai zâmbit
Pe drumul mers.
Și-am încercat să te învăț
Să fii copilă, om, femeie
Și mult am vrut să te răsfăț
Să nu-ți cari crucea, doar un bat
O orhidee..
Și-ai căpătat o nouă viață
Dar libertatea te-a speriat
Acum atârni de-un fir de ață
Și plângi că nu mai ești isteață
Dar ai plecat.
Și-acum de-ncerci să mă zărești
Cum înainte mă priveai,
Acum când moartea o-ndrăgești
Te-ntreb absurd de-ți amintești
Când mă iubeai..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dezamăgirea față de o persoană care a ales un alt drum, pierzând inocența și iubirea inițială. Naratorul reflectă asupra eforturilor sale de a o ghida și asupra consecințelor alegerilor ei.