Se ridică în ghilimele, împotriva lui Dumnezeu
Și spune: Doamne, ai făcut rău, ai construit o viață rea.
Însă nu trebuia să începi cu nașterea,
Trebuia să începi cu moartea.
Dumneata mă faci, dumneata mă faci sănătos,
Mă faci frumos și începi să mă demolezi.
Vrei să fii fericit, nu privi în sus, privește în jos.
Dacă te vei uita în sus vei vedea oameni mai fericiți decât tine
Și vei deveni invidios
Și te va durea pentru că omul este egoist.
Vrei să fii fericit?
Privește în jos,
La cea mai gravă nenorocire,
La cea mai mare nenorocire,
La un orb,
Privește un orb și vei pleca liniștit acasă.
Privește în jos pentru că vei vedea durerea,
Ce înseamnă durere.
Vei vedea spitalul unde Regele moare,
Dacă cineva, vă rog, cineva își imaginează
Că ne naștem într-un rai,
Se înșeală amarnic.
Intrăm într-o lume adamică de suferință.
Trebuie să ne pregătim pentru suferință.
Să învățăm copii că e greu,
Că viața nu e o sărbătoare continuă,
Există celebritate și popularitate,
Vă rog foarte mult să nu le confundați.
Unii rămân în istorie
Și alții nu rămân nicăieri.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura dureroasă a existenței umane, sugerând că viața este o luptă și că fericirea este relativă. Ne îndeamnă să ne confruntăm cu realitatea suferinței și să ne pregătim pentru greutăți, deoarece viața nu este o sărbătoare continuă.