Am privit Soarele, și am simțit deodată
Că lumina orbește ochii celui cu mintea întunecată
Am mai încercat o dată, mi-am băgat orgoliul în buzunar
Am închis ochii, și l-am privit iar.
Vedeam doar roșu de foc, dar inima se scălda
Sub joc de lumini, într-un loc fără nume
Mintea mea împărtășea tot ce primea
Când sufletul o iradia cu raze de înțelepciune.
Și am observat cât de privilegiat e un orb
Nevăzătorul din mine cu pleoapele ridicate
Și orgoliul infinit mă împiedicau să văd
Că a fi liber înseamnă a oferi libertate.
Și am înțeles că-ntre mine și aproapele
Pe care nu-l suport, e o pereche de pleoape
Printr-o închidere de ochi, poți să-i oferi libertate
Că fiecare, frate, în parte, are propria dreptate!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
Am ascultat ploaia, și am simțit de-ndată
Că apa astupă urechea celui cu mintea spălată
Mi-am pus mânia sub talpă, și am călcat-o
Și apoi ploaia cu palmele pe urechi, am reîntâmpinat-o.
Doar liniște auzeam, botezat de șiroaie
Și mă întrebam : „De ce oamenii se adăpostesc de ploaie”?
Zoaie pe turme, ploaie de urme
Strop de înțelepciune, din sudoare de nelume.
Și am observat cât de privilegiat e un surd
Neascultătorul din mine cu urechi ciulite
Și mânia la extrem, mă împiedicau să aud
Că adevărul absolut nu se exprimă prin cuvinte.
Și am înțeles că-ntre mine și aproapele
Cu care nu-s de acord, adevărul se-mparte
Nu la doi, ci la șapte, discutând în miliarde
Măsurând din compas 360 de grade!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
Am călcat pământul, însă niciodată
Nu i-am mulțumit că-i rabdă pe cei cu inima ingrată
Și-n mulțime mă includ și pe mine
Trufia mea dezvoltată de sine a fost îngropată.
Credeam că mi se cuvine lumea toată
Că sunt mereu deasupra, ca atmosfera
Dar am constatat, că la un moment dat, gura-mi va fi astupată
Cu pământ, căci sunt pământ ca mama Terra!
Și am observat cât de privilegiat e un mut
Nevorbitorul din mine cu gura căscată
Și trufia dezvoltată
Mă forțau să răspund prin cuvinte otrăvite, menite să tacă.
Și am înțeles că oricare strigă în gura mare
Că-i mare și tare
E slab și pitic
Căci cine afirmă că știe totul, nu știe nimic
Își este propriul inamic
E inutil să-l contrazic!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
M-am inspirat până la refuz, și dintr-odată
Am simțit că fac abuz, îmi doream o supapă
Să învățăm de la aer că lăcomia sufocă trupul și spiritul
Primește și oferă – procesul e simplu!
Progresul cu timpul, nu schimba ritmul
Ești împotriva ta când îți modifici algoritmul
Vrei să fii fericit în jurul oamenilor?
Atunci pune pe primul plan fericirea lor!
Ai observat când dăruiești cât ești de privilegiat
Și copleșit de starea de bine?
Și când ai vrut să agonisești, ai constatat agonizant
Că dacă n-ai cu cine să-mparți, toate-s inutile?
Înseamnă că ai înțeles prima lecție
Că viața, în sine, nu e o competiție
Că nu poți fi cel mai bun dintr-o sumă
Că cei mai buni vom deveni numai împreună!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
(Mândria orbește. Mânia surzește. Trufia înmulțește. Lăcomia amăgește.
Lumea vorbește. Și ce gândește, ea despre tine, chiar nu te privește!) x2
Sensul versurilor
Piesa explorează modul în care percepția noastră este distorsionată de emoții și prejudecăți. Prin introspecție și acceptarea celorlalți, putem atinge un echilibru interior și o înțelegere mai profundă a lumii.