Nu fac pe patriotu’
Ca să atrag succesul
Sunt conaționalul tuturor
Țara mea e universul
Vă credeți liberi, dar nu știți să definiți libertatea
Mie libertatea mi-o va reda doar moartea
Nu sunteți un popor creștin și vă puneți cenușă-n cap
V-ați asasinat în ziua de Crăciun un șef de stat
E încă ochi pentru dinte, însă oare
Dumnezeu vrea de la voi răzbunare sau iertare?
N-am nevoie de un palat ca să beau și să mănânc
Nici de pat, că nu dorm, visez destul cu ochii deschiși
Vreau doar o cameră goală și o cretă în fiecare noapte
Și stafia ce-mi dictează fiecare vers în parte
Vreau pace, nicidecum războaie
Patriotismul și religia invocă spiritul și omoară oameni
Pentru acest mesaj pot să fiu ucis de ortodocși
Nu sunt eu nebun, vă credeți voi prea sănătoși.
Ref[*2]:
Într-o țară genială cu ghilimele
Vreau să fiu doar un om normal printre artiștii p***i mele
Ne vedem pe lumea ailaltă când se schimbă macazul
Nu pune mâna pe piatră, ar trebui să întorci obrazul.
Avem copii de aur și copii minune
Dar cântă manele, căci cică, citez: „așa place la lume”
Briliante și regi într-un fotbal sărac
Și o generație de aur, dar nici un titlu câștigat
Plagiatori ridicați la rangul de artiști
Și mercenari care se cred fotbaliști profesioniști
E ură pe alte etnii, dar uităm multe aspecte
Am speriat Europa și avem pretenția să ne-accepte
Nu vreau Basarabia înapoi, nu vreau război
Chipurile? Pământ românesc, dar vă urâți între voi
Vă luptați ca să-i scăpați de sub tancuri
Să aveți pe seama cui să mai faceți bancuri
Guvernul fură, președintele minte, vă lamentați, aveți șefii de stat pe care-i meritați
Eu prefer să mă reorientez și să nu urmez poporul
Dacă nu prind trenul spre rai, iau avionul.
Ref[*2]:
Într-o țară genială cu ghilimele
Vreau să fiu doar un om normal printre artiștii p***i mele
Ne vedem pe lumea ailaltă când se schimbă macazul
Nu pune mâna pe piatră, ar trebui să întorci obrazul.
Nu spune tu că apar și dispar ca zâmbetul
Nici dacă aș rămâne fără pix nu m-aș opri din scris, că eu scriu cu sufletul
Nu spune tu că sunt creația vreunui zeu
Dacă aș rămâne fără hârtie tot aș scrie, că eu scriu pe corpul meu
Nu spune tu că ochii sunt oglinda sufletului, că ei râd și el plânge
Versul ăsta e menit orice teamă să-l alunge, scriu cu sufletul pe corpul meu cu litere de sânge
Când sunt pe scenă mă eliberez de cele lumești
Iar transpirația ce cade sunt lacrimi trupești
Privește-mă în ochi, nu-ți vor spune ce simt
Sunt călăuza mea, căci ei m-au învățat să mint
Ador sentimentele trăite în contradictoriu
Am cel mai puternic dușman, propriul orgoliu
N-aș mai avea nimic dacă aș rămâne fără sechele
Tot ce spun e relativ, puneți citatul în ghilimele.
Ref[*4]:
Într-o țară genială cu ghilimele
Vreau să fiu doar un om normal printre artiștii p***i mele
Ne vedem pe lumea ailaltă când se schimbă macazul
Nu pune mâna pe piatră, ar trebui să întorci obrazul.
Sensul versurilor
Piesa critică societatea românească, abordând teme precum patriotismul fals, religia, corupția politică și lipsa de valori. Artistul își exprimă dorința de a se distanța de aceste aspecte negative și de a găsi o cale personală spre evoluție.