Rappa – Condamnat la Viață

Strofa 1:
Oare ce-i mai dureros decât
Să-ți auzi propriul copil spunând
Că pușcăria din rai e viața pe pământ
Oftând, m-auzi spunând, strângând din dinți:
“Toți suntem condamnați la viață chiar de proprii părinți”,
Deci nu le mulțumiți, știți?
N-a strigat nimeni din cer dintr-un nor de ceață:
“Mama, tata, v-am ales, vă rog dați-mi viața”
Eu personal mă întreb de ce ar trebui să fiu
Mândru de copilul meu, când știu
C-ai mei nu sunt mândri de mine
Nici n-au fost și nici n-or să fie.
Trecând de copilărie, adolescența…
…Naște mii de vise reconspirând inocența
Și doare rău
Când prima tinerețe te vinde și le ucide ca un călău
Cândva, cineva mi-a zis:
Visează, ce-ai de pierdut? E gratis!
Dar orice gând încins
E un vis neatins
Transformat în compromis!
Asta ai omis?.

Refren:
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca și când n-am fi existat
Când lamele sunt tot mai aproape de vene
Nu te teme, viața-i un c***t care trebui’ savurat!.
Atunci când noi și cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca și când n-am fi existat
Asta e pentru orice condamnat la viață, nu la moarte
Nu mai pot să îmi înec amarul, c-a-nvățat să-noate..

Strofa 2:
Fiind băieți nu păduri cutreieram ci cartiere
Avere, însemnau banii de bere
Și nu beam și nu fumam decât continuu
Lumea era a noastră și nu pot să uit faptul
C-am fi trecut prin purgatoriu unul pentru altul
Acum, judecând la rece, chiar mă oftică
Gândul că pe unii dintre noi nu ne-a legat decât o sticlă
Oare vă mai amintiți ce ne-am promis demult când eram copii?
Eu încă vă iubesc, futu-vă-n gât, oriunde-ați fi
Când îmi înjur prietenii de-o viață,
Nu sunt o pacoste, măcar o fac pe față
Și din prea multă dragoste… și mă abțin
Nu mai rostesc cuvinte ce-or să doara
Am fost doar muște bețive într-un pahar cu apă chioară
Tu prietene, nu-ți pune sentimentele pe tavă pentr-un ideal
Prietenii sunt îngeri demonizați cu chip uman!.

Refren.

Strofa 3:
Să te lași în voia sorții așteptând ca binele să-nvingă
E ca și cum ai sta cu sticla-n vene și-ai bea din seringă
Asta-i o pildă
Doar cei puternici au puterea să se sinucidă
Cei slabi vor să trăiască și se nasc doar pentru decor
Când voi tânjiți după trecut, mie mi-e dor de viitor
Vom deveni părinți condamnându-ne la viață proprii copii
La asta mă gândesc în fiecare zi
N-o să ne întâlnim la cârciumă, ci cu copiii-n parc
Amintirile vor prinde viață ca un cord resuscitat
Ne vom certa și înjura, dar vom trece peste
Abia aștept să bem pe furiș, ascunși de neveste
O să condamnăm moartea la viață, morbid,
O să rămân veșnic, acel copil unic,
Melancolic, agid și cu gropițe-n obraji
Îndrăgostit de Rapid..

Sfârșit!.

Refren X2