Te privesc, dar nu te văd, te-ascult, dar nu te-aud
Te pipăi, dar nu te simt şi nu sunt nici orb, nici surd
Nici nu te mint că nu cunosc adevărul
Mintea mea e Edenul, gura mea, Adam, iar tu eşti mărul
D-aia nu te-nghit, te muşc, te scuip, te-arunc, te uit, te ignor să vezi cum e
Să fii ignorat, uitat şi abandonat de propria ta lume
Sunt vocile din mintea mea care-mi vorbesc şi-mi fac pe plac
Dar uneori mă părăsesc pentru că tac, zac
Ca-ntr-un mormânt ele sunt fiice de îngeri şi ele
Îmi ţin de urât şi-mi sunt fidele
Ele nu ştiu cum arăt, eu nu ştiu cum arată ele
Oare m-au ales ele sau eu le-am ales?
De ce vorbesc doar noaptea, au vre-un interes?
Dar am înţeles că sunt o capodoperă
Oamenii smulg fâşii din suflet, ele le acoperă.
Refren:
Muzica mea e o frământare pe care
Tu o preiei
Atunci când apeşi play
Când vocile tac
Sunt cuprins de disperare
Lipsa durerii doare mai tare decât efectul ei [2x].
Oameni fără demnitate şi identitate
Îmi dau definiţii despre libertate
Rămân cu vocile mele, captiv în singurătate,
Unde libertatea capătă deplinătate
Vă căutaţi fericirea ascunşi după drame,
Vă hrăniţi cu mâncare, nu pe căi spirituale
Eu am puterea să-mi smulg inima din piept şi să v-o pun în palme,
Voi n-o atingeţi, vă e teamă că doare
Secunde ce par ere şi epoci efemere
În care eu negociez cu vocile mele
Preţul sufletului meu şi pe cine s-aleg
Dintre diavol şi Dumnezeu,
Că Dumnezeu e viaţa, însă moartea mă va face zeu
E greu, nu pot să-mi lămuresc dilemele
Să-mi deschid inima sau să-mi despic venele
N-am antidot că sunt antitot ce mă-nconjoară
Vreau să dau viaţă morţii şi să las viaţa să moară.
Refren:
Muzica mea e o frământare pe care
Tu o preiei
Atunci când apeşi play
Când vocile tac
Sunt cuprins de disperare
Lipsa durerii doare mai tare decât efectul ei [2x]
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a unui individ care se simte izolat și inadaptat. El găsește consolare în muzică și în vocile din mintea sa, dar este constant bântuit de sentimente de disperare și de întrebări existențiale. Artistul își exprimă dorința de a transcende viața prin moarte, căutând o formă de eliberare.