Mint, și mint că nu mă doare
Doare, și mă mint că îmi pare
Că te am în brațe iar.
Simt, că nu mai am cuvinte
Chiar și sufletul mă minte
Și mă ascultă vântul doar.
Cerul-i mai aproape
Vântul îmi împarte
Visele cu tine printre aștrii
Mii și mii de gânduri
Scrise printre rânduri
Se ascund în ochii tăi albaștrii.
Scriu, să îmi aduc aminte
Uit, te caut și-n cuvinte
Ochii mei nu te-au uitat.
Ploaia, îmi cântă ca un tunet
Știu, ce suflet fără suflet
Are viața fără ea.
Cerul-i mai aproape
Vântul îmi împarte
Visele cu tine printre aștrii
Mii și mii de gânduri
Scrise printre rânduri
Se ascund în ochii tăi albaștrii.
Cerul-i mai aproape
Vântul îmi împarte
Visele cu tine printre aștrii
Mii și mii de gânduri
Scrise printre rânduri
Se ascund în ochii tăi albaștrii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirea unei persoane dragi, sugerând că aceasta este omniprezentă în gândurile și visele naratorului. Ochii persoanei iubite devin un simbol al refugiului și al amintirilor prețioase, în timp ce naratorul se luptă cu sentimentele de pierdere și dor.