Raku – Anacronic

Cant anamorfin, anacronic,
subtil și fatis patriotic,
pisc neuronii, tonic, mortric,
rustic, acustic ori analogic,
să te miști până uzi pantalonii
în sens pozitiv, zic metabolic,
din somnul lor să deschidă ochii
către Domnul și telespectatorii,
Nu te da erou, nu vorbi de flow
sau de libidou
că te bat cu rime din nou la popou, rău
zi-mi ce-o să-nvețe copilașul tău
când apari mulat ca un matador, bou
trag aer dublu, suplu,
direct din foaie suflu
rime care taie ca o pânză de bomfaier,
oaie, laie bucalaie te-ndoaie,
te-nmoaie, fraier.
o ploaie de rime vine-n tine,
fii gata de baie!
pas după pas, trag glas, am, las
uneori tre’ să rabd iar, dau rap rar,
n-o ard pe net să citesc ofuscați, arși
nu-i un soi de snakers când le-aș scrie
doar marș.
știi că trag pagini, magic, practic
n-am timp s-ating maxim, nani
am țelul să-mi iau banii cu mesajul’
curat, folosindu-mi eficient anii.
marginalizat ca un sat din Ghana,
n-am priviri laguste, ceva bun? lingana?
n-auzi „pas-pas” că respect cucoana,
recelări, cocalari ca iguana.
goange ne vor sparge-n poante,
nu mai folosiți bagaboante, gloanțe
n-avem boabe-n sate-n gloate,
lăcrimile curg cât Gange.
era o fetiță, a căzut într-un put
televiziunea a venit și noi am aflat,
știam deja totul când eram copil
civilizația voastră m-a obligat.
nu te-ai ținut de cuvânt, de-acum
te vei împiedica în paturi de spital
arată-mi chestii, fa-mă să văd
am început să uit ce-am învățat.
îți dau cu timbru, par a fi on,
tripuri am doar un batalion,
zic „Brrr la oi!” ca Ilarion
că-s hilar și eu și patriot,
cu elan vin din naval
că nu pot sta cu vederea pe val
„____” trec pe lângă și le bag în mal
scriu vorbe pentru fortex,
fac ca-n sport efort în strofe,
unii cred că sunt un model și vin
la concert să-mi facă poze.
pompez mesajul, dozez
sper să le bag în „Top ten”
pentru o masă ce poate percepe mai
mult decât un semnal în boxe
nu-i tani, am albit, mereu p-alt beat,
fan invazie-n cranii, mirlanii
vor gratis, anti-s,
n-am chef să cânt, de după gratii.
buboș, hoț ți se adresează, lingușitoare
„. „toale, biceps, triceps
ți-e frică de unu mai mare.
ca un delfin, fin, fin
pe unde de pian și strâns,
mă uit prin ochean și văd
un lighean cotidian împuțit.
zăresc cetățeni triști, mici
săteni muncind de stâncins,
haleu infinit în ocean
și-napoi la cocean le tot strig.
era o fetiță, a căzut într-un put
televiziunea a venit și noi am aflat,
știam deja totul când eram copil
civilizația voastră m-a obligat.
big up!