În lasciva carne, ah, cu toate
că-și înfipse ghimpi, tot fu-n zadar;
simțurile lui însărcinate
lepădară-n chinuri doar.
A*******; crucișe, strâmbe fețe,
și zburând, târându-se perfide,
dar negări ce-n vrăjmășii avide
îl prindeau, ca joaca să-l învețe.
Și nepoți pe urmă apărură
iar și iar; căci noaptea-ngrozitori
monștrii în pestriță-adunătură
se-nmulțeau de nesfârșite ori.
Totul se făcu o băutură:
mâinile-i luară ceașca și
caldă ca un șold se dezlipi
umbra pentr-o-mbrățișare-obscură-.
După înger el strigă atunci
și veni la el, cuprins în foc,
îngerul: și iar dădu porunci
și-i goni în sfânt la loc,.
să se lupte-n el cu draci demenți
și dihănii, ca de-atâția ani de asceze,
și-ntru Domnul să se distileze,
încă-obscur, din grei fermenți.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară a unui om cu ispitele și demonii interiori. El caută purificarea prin credință și asceză, sperând să se elibereze de influențele negative și să se apropie de divinitate.