Paris.
Cum brusc o mână-ar strânge un buchet:
hazardul în grabă chipuri multe-adună,
și le dezleagă, iarăși le-mpreună,
îndepărtează două și, discret,
întoarce unul, schimbă iar ceva,
gonește-un câine, ca pe-o iarbă rea,
pe unul mic de cap îl trage-n față
ca printr-o-ncurcătură de verdeață
și-n margine îl leagă strâns apoi;
și iar se-ntinde-aici și iar se-ndreaptă,
și-o vreme doar mai are, înapoi,
să sară brusc de-a dreptul pe saltea
pe care suplu-aruncător deja
cu greutatea-n cumpănă așteaptă.
Sensul versurilor
Piesa descrie modul în care hazardul și destinul adună și despart oamenii, asemenea unui aruncător care își așteaptă momentul. Este o reflecție asupra complexității relațiilor umane și a rolului întâmplării în viața noastră.