[cargaNdo] Portrete de familie fără părinți în tablou
Parcă, e vina noastră c-am trăit așa de rău
Și dacă, ar fi ceva să schimb acum din viața mea
Aș schimba complet situația cu a altuia
Fără vicii, fără stres, fără griji, fără probleme
Și să știi că ai pe cineva aproape la belele
E un tablou, frumos pictat de un pictor fără pixeli
Ai zâmbi și tu la el, și copiii ar fi veseli
Scoți în evidență culori, nuanțe de gri
Îți place să fii colorat de misterul culorii
Cu un sunet și cerneală, gata capodopera
Și cu tempera totul se poate repara
E un tablou, mâna controlează pensula
Cum alții controlează energia lui Nicola Tesla
Testăm cândva verdele pe mine însumi
E un tablou cu sentimente vii, dar și cu râsuri.
[Cosmin 13] Privește în ochii tatălui vitreg
mai taie încă o zi din calendar
în aceste mocirle
aceeași paranoia în aceleași zi
în aceeași rutină, în același haos zic
legea firii și modul de a fi
simt că-s în sinteza de etică
rupt doar dintr-o sembianță patetică
dar privește-mi rădăcinile să-mi vezi erorile-n genetică
că asta e viața-n realitățile nimicului
bagă la cap ce bagi la cap în creierul micului
frate pe această planetă, să fie o practică concretă
o treabă foarte completă corectă, renasc experimental spiritual
ghidat de acest salt
trag aer în piept
plămânii mei carbon, fum eject
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață dificilă, plină de regrete și lipsuri, comparând-o cu un tablou imperfect. Vorbește despre dorința de a schimba trecutul și despre acceptarea realității, chiar dacă aceasta este dură.