Eram doar doi copii la început
Cu capu-n nori, pe-un drum necunoscut
Cu multe vise mari și fără bani
Îți promiteam castele, peste ani.
Dar spre a mea disperare, tu n-ai avut răbdare
Și-ai găsit alinare în brațele altuia
Și n-o să-ți spun putoare
Cât m-ai rănit de tare
Te așteptam c-o floare.
Unde sunt eu, unde ești tu
De ce ai ales să-ți vinzi sufletul
Puteai fi regina în regatul meu
Dar ești doar o piesă într-un muzeu.
Și știu că-n viață totul are un preț
Ca să câștigi tre’ să înveți să pierzi
Am plâns ca un copil când ai plecat
M-am risipit și-apoi m-am ridicat.
Tu ai rămas pierdută cu inima vândută
Sperând că banii îți vor aduce liniștea
Și-acum tu știi cât doare
Cât ai rănit de tare
Ai da orice pe-o floare.
Unde sunt eu, unde ești tu
De ce ai ales să-ți vinzi sufletul
Puteai fi regina în regatul meu
Dar ești doar o piesă într-un muzeu.
Știu, timpul vindecă răni dar lasă cicatrici
Cu toți banii din lume nu ai cum să le ștergi
M-am vindecat de tine dar chiar și așa mă tem
Că undeva în mine tu ai lăsat un semn.
Unde sunt eu, unde ești tu
De ce ai ales să-ți vinzi sufletul
Puteai fi regina în regatul meu
Dar ești doar o piesă într-un muzeu.
Dar ești doar o piesă într-un muzeu
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea profundă resimțită după o despărțire, unde persoana iubită alege o cale materialistă. Naratorul reflectă asupra pierderii și a cicatricilor emoționale rămase, subliniind regretul și dorința de a schimba trecutul.