Așa-mi vine câteodată, dorule,
Așa-mi vine câteodată, dorule,
Să dau cu cuțâtu-n piatră.
Să dau cu cuțâtu-n piatră, dorule.
Așa-mi vine câteodată,
Să dau cu cuțâtu-n piatră, mai.
Din piatră să iasă foc, mai dorule,
Din piatră să iasă foc,
Dacă-n viață n-am noroc.
Dacă-n viață n-am noroc, mai dorule.
Din piatră să iasă foc,
Dacă-n viață n-am noroc, mai.
Când s-o-mpărțit norocu’, mai dorule,
Când s-o-mpărțit norocu’,
Fost-am eu dus la lucru.
Fost-am eu dus la lucru, mai dorule.
Când s-o-mpărțit norocu’,
Fost-am eu dus la lucru.
Și la toți le-o dat cu caru’, dorule,
Și la toți le-o dat cu caru’,
Numai mie cu paharu’.
Numai mie cu paharu’, dorule.
Și la toți le-o dat cu caru’,
Numai mie cu paharu’.
Nici acela n-o fost plin, mai dorule,
Nici acela n-o fost plin,
Jumătate-o fost venin.
Jumătate-o fost venin, mai dorule.
Nici acela n-o fost plin,
Jumătate-o fost venin.
Nici acela n-o fost ras, mai dorule,
Nici acela n-o fost ras,
Jumătate-o fost necaz.
Jumătate-o fost necaz, mai dorule.
Nici acela n-o fost ras,
Jumătate-o fost necaz.
Înalt îi ceriul și senin, mai dorule,
Înalt îi ceriul și senin,
P-a mea parte norii vin.
P-a mea parte norii vin, mai dorule.
Înalt îi ceriul și senin,
P-a mea parte norii vin.
Înalt îi ceriul și-nstelat, mai dorule,
Înalt îi ceriul și-nstelat,
P-a mea parte norii bat.
P-a mea parte norii bat, mai dorule.
Înalt îi ceriul și-nstelat,
P-a mea parte norii bat.
Mândră floare-i norocul, mai dorule,
Mândră floare-i norocul,
Nu înflorește-n tot locu’.
Și n-o are tot omu’, mai dorule.
Mândră floare-i norocul,
Nu înflorește-n tot locu’.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de nedreptate și ghinion în viață. Vorbitorul simte că norocul a fost împărțit pe nedrept, iar partea sa a fost plină de necazuri și venin. În ciuda frumuseții cerului, norii se adună doar deasupra lui.