Marți, miercuri, sâmbătă, luni,
zile neutre, fără de formă,
ca o ceață enormă
peste genuni.
Bună dimineața, celulă,
noapte bună, zăbrele,
sparge-v-aș ca un dulău în măsele,
rupe-te-aș cu dinții, celulă!.
Stau în timpul groaznic de gol,
bătut de vânturi toride,
cu tălpile-n veacuri lichide,
ca-n ocean un atol.
Temniță, temniță, turbată cățea,
cum joci în somnul meu paparudă!
Viață, viață de-afară, zaludă,
cum ți-ar da foc inima mea!.
Marți, miercuri, vineri.. Ce zi e oare?
Săptămâna e-o namilă moartă,
insula mea nu-i pe nici o hartă,
lunile mele nu trec prin calendare..
Luni, miercuri, joi.. Duceți-vă dracului,
zile-mpuțite, zile stătute!
Cin’ să vă urmeze negrele sute
De-aici din gura veacului?
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și alienarea unui individ închis, care își pierde noțiunea timpului și se simte izolat de lume. Zilele se scurg fără sens, iar dorința de libertate devine o obsesie.