Încremenise vântu-n infinit,
ca un arcuș peste-o vioară spartă.
Az-noapte-un înger mi-a bătut la poartă,
cu pasul stins, cu glasul ostenit.
Nu știu dacă venea din paradis
sau numai de pe-o cruce pământeană,
dar mă privea cu ochii ca o rană
și tremura de frig, când i-am deschis.
Pe-obrajii lui de straniu Dumnezeu
o boală grea părea că se răsfrânge
și mi-a căzut în brațe, plin de sânge,
și toată noaptea-a plâns la pieptul meu.
În zorii zilei nu l-am mai găsit
și urme roșii se pierdeau la poartă.
Departe-n cer, ca pe-o vioară spartă,
vântul cădea ca un arcuș rănit.
Sensul versurilor
Piesa descrie vizita unui înger suferind, care caută alinare și compasiune. Imaginea centrală este una de durere și vulnerabilitate, sugerând o nevoie profundă de ajutor și vindecare.