Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
foamea, oftica și moartea
vin cu șbilțul să culeagă
ca hingherii, să-și ia partea.
Ziua toată, noaptea toată
lucră șbilțurile roșii
înșfăcând de beregată
flămânziții, zdrențuroșii.
Mă! Eu, astăzi. Tu, poimâine.
Ăla peste-o săptămână.
Lațul vrea mereu alt câine –
nu ne iartă, nu ne-amână.
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
șbilțul roșu-și cere partea.
Strașnic știu să mai culeagă
foamea, oftica și moartea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură, în care moartea și suferința sunt omniprezente și implacabile. "Șbilțul roșu" este o metaforă pentru forța necruțătoare care îi seceră pe cei săraci și neajutorați, fără a face distincții.