În suferință cum și-n voluptate
pătrund întărâtat și beat de seve.
Sparg lacăte și uși ori zdruncin dreve
și intru-ntreg, cu mâneci suflecate.
Nu mușc din rumegușuri, nici din pleve,
ci flăcări vii de lacrimi și păcate,
și năvălesc cu fluvii-nfometate
și crengi flămânde-n câte sunt aeve.
Nu cer poșirca searbedei risipe
sau braga bucuriilor dulcege.
Vreau patima la pieptul meu să țipe
și geamătu-n piroane să se-nchege.
Iubesc masivul pas al asprei clipe,
nu orele ce șchioapătă-n toiege.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință arzătoare de a trăi viața la maxim, cu toate intensitățile ei, atât plăcute, cât și dureroase. Refuză o existență mediocră, căutând experiențe profunde și pasionale.