Radu Gyr – Mâine În Zori

Ne-am târât, julindu-ne pe coate,
până-n fundul gropilor posace.
Din mantale curg mlaştini desfundate,
în bocanci ne clefăie băltoace.
Mâine-n zori atacul. Stăm prin găuri,
ni se-mpart cartuşe şi grenade.
Beznele au răbufnit din hăuri..
-Stinge, bă, ţigara, camarade.
Mâine-n zori.. Încovoiaţi pe armă,
strângem fierul, l-încleştăm cu foame.
Pleoapele de zinc nu pot să doarmă,
gândul ţipă strâns în catarame.
Liniştea se surpă ca o schelă.
Spaime şi nădejdi slomnesc pe gură.
În răstimpuri, zornăie-o gamelă,
gropile o sâsâie şi-o-njură.
Mâine-n zori.. Plesneşte aşteptarea,
praştie sărită din crăcane..
Febrele îşi amăgesc dogoarea
cu zăcuta cloacă din bidoane.
Mâine. Ploaia-şi fumegă leşia.
Scheaună în zloată ca un câine
vântul ud.. Şi toată veşnicia
s-a holbat, căscată, peste mâine.
Cresc, imens, pupilele flămânde,
ochii taie, sfâşie, deşiră.
Mâine.. joacă-n aer numai pânde,
veghea ca o gheară se răschiră.
Mâine. Cerul tot, genuna toată..
Fâşâie prin oase, negre geruri.
Mâine. Carnea cade-ngenunchiată..
Tatăl nostru care eşti în ceruri..